Oamenii tind să creadă că lucrurile și locurile frumoase apar peste noapte și că în spatele lor sunt mașinării de făcut bani, gata să le exploateze nevoia de a se simți bine.
Ceea ce poate fi adevărat.
La fel de adevărat e însă că multe proiecte se nasc dintr-un un vis care te alimentează cu atâta energie încât ajungi să te dedici lor mult peste limitele pe care credeai că le ai.
Proiectul s-a născut dintr-o idee despre spiritul Vămii și a luat locul unui teren viran denivelat, care mustea de gunoaie prinse în ciulini.
Se ia o bucată de pământ în cea mai boemă și probabil cea mai controversată stațiune de pe litoralul românesc și se plănuiește construirea unei oaze de liniște gălăgie liniștită în dulcele stil vamaiot.
Se aduc buldozere, se sapă și se nivelează.
Prima care se ridică e poarta. Ca să fim siguri că, orice s-ar întâmpla, măcar știm pe unde se intră în rai.
Apoi, pentru că nici măcar raiul nu e infinit, facem gardul. Nu de alta, dar știm cu toții ce nasol e să-ți intre marea-n cort (da, ATÂT de aproape suntem de mare).
În timp ce campingul începe să prindă contur buștean cu buștean, ne apucăm să-l populăm cu plante, cu gândul la zilele de caniculă în care oricine și-ar vinde slipul de pe el pentru un pic de răcoare și umbră.
După multe luni de răbdare, răsare și gazonul. De-acum încolo ți-e mai mare dragul să te descalți de griji și șosete la Sandalandala.
Și numai ce ne dăm seama că, dup-atâta muncă, tare-ar merge o bere și niște hamsii, așa că ne apucăm să facem barul.
Mai o cărămidă, mai un Stroh, mai o excursie în căruță după bușteni de mesteacăn, și uite că terasa e gata, iar de-acum nici nu mai e nevoie să ieși din camping dacă mahmureala e prea grea.
Poți să te rostogolești din cort direct pe pernele de
lângă bar și să ceri o ciorbă de văcuță.
Întâlnirile la dușuri, dimineața, după o noapte furtunoasă, sunt oricum cam rușinoase, așa că răspândim mesaje – care deocheate, care amuzante, care pe teme...digestive - peste tot prin băi; așa, să mai destindă atmosfera.
Până una-alta, vara ne bate la poartă, așa că Sandalandala se lansează odată cu vacanța de 1 mai (anul vamaiotului 2014), cu tot alaiul.
De unde alai? Păi între timp ajungem pe buzele și tastele tuturor datorită promoției noastre scandaloase: toți cei care-și tatuează logo-ul Sandalandala în weekend-ul de 1 mai primesc cazare gratuită la noi în fiecare an, până când vor fi atât de bătrâni încât n-o să mai poată merge în 4 labe prin cort.
Deși, pân-or îmbătrâni ei, sigur găsim o soluție și pentru problema asta.
În orice caz, reușim să adunăm o mulțime de curioși de 1 mai și ne distrăm pe cinste. 15 dintre ei pleacă de la noi cu Sandalandala-n suflet și pe tegument, iar restul cu multe amintiri și gândul de a reveni.
În orice caz, reușim să adunăm o mulțime de curioși de 1 mai și ne distrăm pe cinste. 15 dintre ei pleacă de la noi cu Sandalandala-n suflet și pe tegument, iar restul cu multe amintiri și gândul de a reveni.
Și uite așa începe primul sezon de Sandalandala, scandalandala, spartalandala, surzealandala, tândalandala...
Facem aproape de toate.
Avem concerte, participăm la festivaluri de film, ne jucăm cu
focul, terminăm apa caldă, intrăm în panică, ne entuziasmăm, nu mai avem
loc de atâtea corturi, ne îmbătăm, gătim, lenevim.
Fiecare oaspete își lasă o parte din suflet, mulți lasă și sugestii. Ne bucurăm să le primim, pentru că suntem aici să învățăm și să facem din Sandalandala cel mai camping din partea asta de lume.
Așa că ne punem din nou pe treabă ...
Nu v-a ajuns umbra?
Mai plantăm vreo 30 de copaci.
N-ați încăput pe terasă?
O dublăm.
Ați vrut piscină?
Punem de-o bălăceală.
Ați vrut pizza pe vatră?
Construim cuptor pe lemne.
În continuare, ăsta rămâne doar începutul poveștii. Noi vrem să îmbătrânim în Vamă.
